Epilarea cu zahar – Comoara din Poveste

Toti traim povestea vietilor noastre. Fie ca am facut un curs de cosmetica sau am deschis un salon, calatoria eroului a inceput.

Este trimis in necunoscut cu mari sperante si cu ochii la marele premiu.

Mai tii minte povestea fetei mosului si a babei?

Nu, nici una nu epila cu zahar, dar fata mosului a avut rabdarea, dorinta si dedicarea de a ajuta, de a face lucrurile bine, responsabil.

Stim cu totii ce s-a intamplat cu fata babei care a vrut sa o ia pe scurtatura, sa nu depuna prea mult efort si cu toate acestea sa se astepte la cea mai frumoasa recompensa, comoara care credea ca i se cuvenea.

De ce va spun toate acestea? Pentru ca povestea epilarii cu zahar este asemanatoare.

Mai eficienta, relaxanta chiar, igienica, fara fire rupte, pare desprins din basme. Ireal si irealizabil.

_{„Marketing!” striga multimea neincrezatoare, in frunte cu mai marii discipoli din scolile de cosmetica.}

Cu cat timpul trecea, cu atat auzeai pe la colturi vorbe pline de indoiala:

”Acum lumea cere epilare cu zahar pentru ca e la moda. Dar nu are cum sa smulga mai bine decat ceara!”

Incep sa se auda tot felul de zvonuri : ba e foarte buna, ba doare mai tare, ba nu e buna pentru pielea sensibila, ba este extraordinara in special pentru pielea sensibila.

Dar incet-incet epilarea cu zahar isi croieste drum prin desisul mentalitatii colective si incepe sa iasa la lumina. Pentru unii este un dar minunat. O ocazie extraordinara care le-a raspuns la dorintele de a lucra in siguranta, igienic, de a nu agresa pielea si mai ales de a scapa mult mai eficient de parul nedorit. Pentru altii aceasta metoda este inca intr-un colt intunecat, indezirabil, care nu merita atentia lor.

Dar toata lumea isi doreste „comoara”. Asemeni fetei babei care pana nu a vazut bogatiile aduse de fata mosneagului nici nu s-a gandit sa se aventureze in calatorie.

Cam asa si cu epilarea cu zahar. Clientii au inceput sa afle de beneficiile metodei, intreaba la salon, incearca o data si nu doresc sa se mai intoarca la ceara.

Salonul de peste drum se uita cu jind la selecta clientela care lauda in dreapta si in stanga minunatiile gasite la concurenta :

„Pielea ramane atat de fina! Catifelata, nu mai e rosie deloc. Parca nici nu as fi fost la epilat!”

„WOW! Parul a crescut atat de greu, dupa doua saptamani nu se vedea nici un fir. Si nici nu a durut!”

„Serios? Ma pot epila cand e firul mai scurt?Nu mai am emotii toata vara!”

Asa ca repede isi trimite cosmeticiana sa aduca si ea o preafrumoasa „lada cu bunatati”.

Doar ca aceasta , asemeni fetei babei, vrea sa o ia pe scurtatura.

Se intalneste pe drum cu sfetnici buni care ii spun:

„Fata frumoasa si harnica, alege un curs mai lung, cu practica mai multa, chiar daca e mai scump ,ca ti-o prinde bine vrodata”.

La care fata babei le raspundea cu ciuda si in bataie de joc :

„ – Da’ cum nu !? ca nu mi-oi festeli eu manutele tatucutei si a mamucutei! Multe slugi ati mai avut ca mine?”

Poate nu intamplator, ultima provocare a fetei din poveste a fost sa aiba grija de copiii Sfintei Duminici, asa cum cosmeticiana are grija de clientii din salon.

Daca „fata mosneagului” a invatat cum trebuie, a venit cu tehnici noi de epilare cu zahar, a facut suficienta practica si a adus o pasta de zahar de o calitate exceptionala, a stiut cum sa aiba grija de fiecare client in parte si a cules toate roadele muncii ei.

„Fata babei” in schimb, a venit dupa o zi-doua de curs, cu o pasta mai ieftina, fara suficienta pregatire si s-a ostenit sa faca mofturile clientilor pana au inceput sa o doara degetele, mainile, umerii, spatele. Si parul tot nu se ia, pasta se lipeste, doare mai tare pentru ca nu are tehnica buna, agreseaza pielea pentru ca nu executa corect, dureaza o vesnicie pentru ca nu are destula practica, nici suficiente informatii.

Si uite-asa epilarea cu zahar s-a dovenit a fi o comoara doar in cazul celor care au avut suficienta responsabilitate pentru ei, clientii si afacerea lor.

Un serviciu nou, daca nu este executat corect, da impresia clientului ca de fapt metoda nu este buna, nu ca serviciul are o calitate scazuta. Asa ca se va feri pe viitor de epilarea cu zahar, pierzand ocazia de a-si rezolva problemele pe care le are cu pielea, cu firul de par si cu gradul de confort resimtit in timpul epilatului. Cosmeticiana la fel are de pierdut pentru ca desi a crezut initial ca a economisit bani si timp, isi da seama prea tarziu ca de fapt a irosit prea multi bani si timp incercand cu greu sa invete sa epileze pe cliente (de multe ori fara succes).

Un curs bun are 36 de ore de practica. Plus un suport online pentru a ajuta cosmeticiana sa rezolve cu bine toate cazurile dificile din salon.

Un produs calitativ face diferenta. Imi place sa lucrez cu o pasta elastica ce nu trebuie incalzita (inovatie de la Epiladerm, Germania).

O tehnica buna este esentiala. Am creat tehnica Sugar Dance de epilare cu zahar pentru a creste eficienta smulgerii parului si a oferi un serviciu mai placut atat pentru client, cat si pentru cosmeticiana. Epilarea devine un tratament wellness, in care clienta aproape adoarme. Cum asa? Nu doare, este un tratament de hidratare pentru piele si un masaj continuu de detoxifiere.

Pare prea bun sa fie adevarat?

Tot ce pot sa va spun e am incalecat pe-o șa și v-am spun povestea așa. Și dacă n-ar fi, nu s-ar povesti.